Denumirea comună
În științele naturii , un nume popular sau o denumire comună [ 1 ] este un nume indigen, obișnuit sau învechit, în limba locală sau națională, dat uneia sau mai multor specii de animale , fungi sau plante din țara sau regiunea sa de origine. Un astfel de nume se poate referi, prin urmare, la taxoni foarte diferiți în funcție de context. Numele vernaculare sunt adesea preluate pentru a sta la baza numelor standardizate sau a denumirilor vulgare , echivalente ale denumirilor științifice într-o limbă dată. În ciuda impreciziei lor și a impedimentului lor în universalizarea numelor, ei se bucură adesea de favoarea publică în limbajul de zi cu zi și fac parte din moștenirea etnolingvistică , tradiția orală și cultura populară .
Terminologie
Din latinescul vernaculus , „de țară, nativ, național” [ 2 ] , [ 3 ] , denumirile vernaculare, cu referire la limba vernaculară , sunt derivate din tradiția populară (numită și folclor , în ciuda conotației peiorative [ 5 ] care uneori are acest termen) [ 1 ] , fie el utilizat pe scară largă sau specific unui dialect local . Ele sunt numite și substantive comune (în sensul de „obișnuit, frecvent, obișnuit” [ 6 ]), cu referire la limba comună în care sunt scrise, spre deosebire de denumirile tehnice (aferente limbajului tehnic). Ele sunt, de fapt, distincte de acestea din urmă: de numele binom care este un nume științific „cunoscut sub numele de latină”, unic în întreaga lume științifică, de denumirea standardizată (sau denumirea tehnică) aleasă de organismele de standardizare și unică pentru fiecare limbă. (când există) și denumirea vulgară , permițând în special popularizarea științei și creată în general în acest scop [ 1 ] .
Cu toate acestea, mai multe puncte comune apropie numele vulgare de numele vernaculare. În primul rând, luând exemplul Francofoniei , denumirea comună constituie, ca și denumirea vernaculară, un nume francez [ 1 ] . În continuare, cele două categorii de substantive care formează, respectiv, nume vernaculare și nume vulgare, nu se exclud în întregime reciproc, denumirile vernaculare fiind adesea folosite pentru a forma nume vulgare, acestea din urmă fiind, în alte cazuri, compuse prin traducerea sau transcrierea latinului . termeni care formează numele binom (sau alt rang taxonomic), prin traducere din limba vehiculară (engleză în Canada, japoneză în Japonia etc.) sau prin compunere folosind termeni descriptivi sau expresivi [ 1 ] .
Cu toate acestea, definițiile variază în funcție de sursă. Astfel, denumirea „nume comun” se referă uneori nu la numele vernacular, ci la numele vulgar [ 7 ] , [ 8 ] . Uneori, denumirile „nume vernacular” și „nume comun” sunt date ca sinonime de nume vulgar, nume obișnuit, sau chiar nume popular sau denumire vulgară și se referă la numele francez fără o precizie suplimentară [ 9 ] , [ 10 ] .
Studii de caz
Păsările beneficiază de o nomenclatură standardizată în limba franceză. În cazul vrăbiei comune, putem întâlni următoarele nume:
- nume stiintific :
- Passer domesticus - numele binom al speciei care este un nume tehnic în latină ;
- nume in franceza:
- Vrabia de casă – denumire standardizată de Comisia Internațională a Numelor Păsărilor Franceze (CINFO) și Comisia Franceză de Avifauna (CAF) [ 11 ] ,
- Sparrow franc - un nume vulgar , dar care nu este reținut de CINFO și nici de CAF,
- moineau , piaf sau pierrot – nume vernaculare, folosite variat în limbajul comun, popular sau colocvial.
Avantajele și dezavantajele denumirilor vernaculare
Avantaje
Utilizarea lor pe scară largă în limbajul de zi cu zi face posibilă memorarea lor fără efort, în afara cercurilor specialiștilor.
În cazul ezitărilor din partea taxonomiștilor și a variațiilor pe care aceasta le presupune la nivelul nomenclaturii științifice , denumirile vernaculare pot constitui uneori o referință mai stabilă.
În cele din urmă, vocabularul lor adesea plin de culoare oferă informații suplimentare utile sau pitorești, care sunt parte integrantă a culturii și lingvisticii locale .
Dezavantaje
Aceeași specie are multe denumiri vernaculare diferite, în funcție de limbă, dar și în aceeași limbă.
În lumea francofonă , de exemplu, am putut enumera astfel un număr foarte mare de denumiri care desemnează specia de plante Narcissus poeticus , Narcisul poeților [ 12 ] sau specia Narcissus pseudonarcissus , Narcisul galben [ 13 ] , variind considerabil în funcție de perioada publicării lucrărilor botanice și de popularizare (nume vulgare) sau dialecte locale (nume vernaculare).
Unele denumiri vernaculare sunt comune mai multor specii, uneori foarte diferite. Exemple:
- La roussette , unul dintre denumirile franceze cu salmoneta , pentru Scyliorhinus canicula , un fel de mic rechin, sau roussette desemnează și un nume pentru un liliac ;
- Snakewood se aplică la mai mult de zece specii de plante și opt genuri, aparținând la șase familii botanice foarte diferite .
Tipografie
Numele vernaculare fac parte din limbajul de zi cu zi și nu sunt scrise cu majuscule. Acest lucru le diferențiază uneori de numele standardizate sau denumirile vulgare [ 14 ] .
Exemplu: „Am văzut un porumbel cu ochi albaștri”, desemnează în limbajul de zi cu zi orice specie de porumbel cu ochi albaștri, litera majusculă este inutilă în acest caz deoarece este un nume de uz comun, dar scriind „Am văzut un porumbel cu ochi albaștri ”. Porumbel”, cu literă mare, desemnează cu precizie denumirea standardizată a speciei Columbina cyanopis , Porumbelul cu ochi albaștri [ 15 ] .
În mod similar, sensul este foarte diferit în funcție de tipografie, dacă citim în același text „o pisică cu picior negru ” și „o pisică cu picior negru ( Felis nigripes )”.
Note și referințe
- Michel Savard, Către stabilirea unei nomenclaturi franceze a insectelor în Quebec în Bulletin de l'entomofaune Number 2, decembrie 1987.
- Informații lexicografice și etimologice de „vernaculară” în Trezoreria computerizată a limbii franceze , pe site-ul Centrului Național pentru Resurse Textuale și Lexicale
- Intrarea vernaculară a dicționarului francez , edițiile Larousse.
- Folclor. CNRTL-Ortolang
- Pitoresc ușor și neserios [ 4 ]
- Informații lexicografice și etimologice de „comun” (adică B. 1.) în Trezoreria computerizată a limbii franceze , pe site-ul Centre national de ressources textuelles et lexicales
- Articolul „Clasificarea speciilor” din Enciclopedia Larousse online .
- Vocabularul pădurilor, ecologie, management și conservare a zonelor împădurite .
- Denumiri vernaculare sau denumiri comune de M. Martinez pe site-ul INRA, consultat la 9 octombrie 2015.
- „Nume vernacular” în Termium plus , baza de date terminologică și lingvistică a Guvernului Canadei.
- https://crbpo.mnhn.fr/spip.php?rubrique106 , accesat 19 septembrie 2020
- Nume comune pentru Narcissus poeticus la Amaryllidaceae.org , accesat în decembrie 2011.
- Nume comune pentru Narcissus pseudonarcissus la Amaryllidaceae.org , accesat în decembrie 2011.
- Utilizarea majusculelor la speciile de animale și plante în banca de depanare lingvistică a Office québécois de la langue française constată că utilizările constând în aplicarea majusculei sau literei mici la numele speciilor în limba franceză în textele specializate ale botanica și zoologia sunt ambele atestate și le dau fiecăreia drept corecte.
- Jacques Chabot și Normand David, The capital letter in zoological nomenclature , în Bulletin de l'entomofaune , nr 3 iunie 1988.
Vezi și tu
Articole similare
Bibliografie
- Jacques Lambinon , „ Desemnarea plantelor prin numele lor științific latin sau prin numele lor vernacular? », Micul Căutător , nr 1 ,, p. 5-7 ( citește online ). Text publicat ca prefață la Numele franceze ale plantelor vasculare în Belgia și regiunile învecinate , de Francis Maurin.
- JF Desroches Propunere de schimbare a numelui francez pentru unele specii de pești canadieni publicată în 2009.